Când Natalia a fost întrebată: “-Ce vrei să te faci când o să fi mare?”, a răspuns că vrea să fie președinte și profesoară de copii așa și așa, nici mici, dar nici mari. A clarificat că învățătoarea ei arată ca un președinte câteodată, iar ei îi place foarte mult acest lucru.
Dacă Natalia va fi președinte, învățător, ambele sau niciuna, nu știu, dar factorii sociali, economici, culturali, sunt evidențiați de către specialiști ca fiind cei mai importanți determinanți în educația #emoțională a unui copil. La acești factori se Adaugă și climatul emoțional în care acesta crește, nivelul de dezvoltare emoțională și intelectuala al părinților, cât și normele și valorile morale pe care familia le transmite mai departe.
Educația a fost de-alungul timpului unul dintre cele mai delicate și provocatoare capitole din psihologie și pedagogie. Fără riscul de a face o afirmație hazardată, probabil va rămâne una dintre cele mai dificile sarcini, atât pentru părinți, cât și pentru profesori, educatori sau psihologi.
Cred că este important în primul rând să pornim acest demers de cunoaștere, de la sensul etimologic al cuvântului “educatio”, care în limba latină desemna creștere, cultivare, hrănire.
Care este limita dintre o educație funcțională îndreptată spre nevoile copilului și unde de pot opri standardele de multe ori foarte stricte pe care le impun părinții?
Cum îmi dau seama care sunt nevoile copilului meu?
Care sunt Abilitățile pe care ar trebui să le dezvolte copilul meu?
Satisfacerea nevoilor #emoționale de bază, ar trebui să rămână unul dintre dezideratele oricărui părinte, astfel, copilul are nevoie constant de timp de calitate, de atenție, de afecțiune și de validare a comportamentelor sale.
Revin peste 15 ani, cu un feedback la acest articol.
#RaofMind #copiiminunați #copiifericiți #educatie #vocatie #parenting #inteligentaemotionala #ATENTIE #kidsbooks #drseuss #paddington #happykids