Mă uit la ei şi văd iubire necondiţionată, armonie, dăruire. Ceva special şi normal în acelaşi timp. Mă uit la ei şi văd ce eu n-am avut niciodată dar aș putea să vă povestesc pagini întregi cum tații contribuie la formarea sistemului de gândire în prima parte a vieții copiilor, cum figura tatălui se fixează in conștiința copilului mai tarziu decat cea a mamei și cum această relaţie tată-fiică le marchează existenţa fetelor şi are puterea de a modela, destine şi chiar dacă nu o mai pot schimba, femeile de mai târziu în viață îşi doresc măcar să o înţeleagă, ca să poată depăşi problemele prezente în relaţionarea cu ceilalţi.
Psihanalistul Alain Braconnier în cartea sa, “Cum să fii un tată bun pentru fiica ta”, spunea foarte direct că “Destinul de femeie al fiecărei fete depinde de relaţia pe care o are cu tatăl ei. Această relaţie îi va consolida întreaga existenţă atunci când, din fetiţa, ea va deveni adolescentă, apoi femeie, iubită sau soţie. A înţelege relaţia pe care o fată o are cu tatăl ei înseamnă a înţelege rolul pe care acesta îl joacă în formarea ei ca tânără şi apoi, ca femeie.”
Relaţia tată-fiică este o relaţie profundă
Relație care poate fi manifestată frumos şi cald, sau se poate transforma într-o rană relaţională şi afectivă pe care fiica o va purta toată viaţa.
Mi-am propus să vă povestesc despre faptul că într-adevăr relația tată- fiică este magică. Progresele pe care le face în procesul său de dezvoltare perosnală sunt uimitoare atunci când fiica mea petrece timp alături de tatăl ei.
- Are tendința de a avea un spirit mai luptator: „Ești frumoasă, sănătoasă și puternică și poți să faci ce vrei, dacă îți propui”;
- Își face ușor prieteni, este mult mai comunicativă: “De ce nu le propui jocul pe care îl jucăm noi doi; abia aștept să mă înveți și pe mine jocurile pe care le vei face în tabără”.
- Este mai activă, se implică în sporturi (tati este mai activ și orientat spre activități sportive și are tendința de a o implica și pe ea în ele)
- Este mai ambițioasă (tati îi povestește deseori despre propriile sale curiozități, care îl ghidează să afle mereu lucruri noi și caută împreună cu ea conexiuni între acestea si viață)
Mă uit la ei şi nu mai pot de drag. Ea alintată, se întinde pe umărul lui lat, se pisiceşte şi negociază abil încă un joculeț pe telefon, încă o poveste, încă o schemă de-a lor. El intră în jocul ei şi cedează, sub privirile mele deloc încântate. Rar îi rezistă. Uneori îl mai enervează și pe el, dar chiar și așa și tot are răbdare mai multă cu ea decât mine.
I se luminează chipul când intra el pe uşă şi oricât de mârâită ar fi cu mine, cu el e tot un zâmbet, o floare, o rază de soare. Din copilăria mea nu îmi amintesc nimic din tot ce văd acum la Natalia şi tatăl ei. Poate aşa erau vremurile, părinţii nu ştiau așa multe, prioritățile erau ce pui pe masă, nu ce sădești în suflet. Sau poate nu mai ţin eu minte.
Dragoste și complicitate
Acum mă hrănesc din relaţia lor, a Nataliei cu tatăl ei, din dragostea lor, din complicitatea lor. Mă uit la ei şi așa cum spuneam îmi doresc în fiecare clipă ca totul să meargă bine și nimic să nu îi clatine nici măcar un centimetru din lumea asta frumoasă.
Nu contează ce vârstă are fiica ta, trebuie doar să știi că stima ei de sine se construiește cu dragoste și respect, iar pentru asta trebuie ca tatăl să fie prezent când ea are nevoie. Acesta să își găsească timp să o asculte, să manifeste interes pentru activitățile, pasiunile ei, dar și pentru sentimentele, dorințele și temerile pe care le are.
Nu contează dacă părinții sunt sau nu căsătoriți, contează ca tatăl să o respecte pe mamă și să o ajute. Fiicele noastre au nevoie de un model feminin valorizat, respectat pentru a se dezvolta într-un mod cât mai sănătos. Nu în ultimul rând, este foarte important să vadă că în familia ei părinții formează o echipă și colaborează pe toate planurile.